Aroma asmățuiului
Asmățuiul are o notă ușor dulce care amintește de anason, o aromă fină ce amintește de pătrunjel și o alta care este caracteristică feniculului. Gustul dulce al asmățuiului este asemănător cu al lemnului-dulce.
Utilizarea asmățuiului
Asmățuiul face parte din faimosul amestec de plante „Fines herbes” din Franța. Asmățuiul uscat trebuie să fie înmuiat în apă înainte de utilizare, pentru a-și restabili aroma. În plus, planta ar trebui folosită cu puțin timp înainte de a fi servit felul de mâncare, pentru a nu-și pierde aroma fină, proaspătă și picantă. Asmățuiul este potrivit pentru mâncăruri din pește şi carne, ciorbe, omlete, creme de unt.
Originea și istoria asmățuiului
Chiar și vechii romani și-au preparat felurile de mâncare din carne de pui cu asmățui. Planta, care este originară din Europa de Sud-Est și din Orientul Mijlociu, este înrudită cu pătrunjelul și morcovul şi care face parte din clasa apiaceaelor, este cultivată astăzi în aproape toată Europa. Aici a fost folosit ca şi condiment în bucătărie, în timp ce în Scandinavia este cultivată ca plantă de grădină, pentru că este rezistentă la frig.
Asmățuiul se armonizează foarte bine cu anasonul, busuiocul, mărarul, feniculul, nucșoara, pătrunjelul, ienibaharul, arpagicul și ceapa.