Salvie
Salvia officinalis

Salvie

Salvia este utilizată în bucătăria mediteraneeană pentru a da preparatelor o notă proaspătă, ușor amară.

Aroma salviei

Salvia are un gust astringent, puternic aromat, picant și ușor amărui. Mirosul este la fel de puternic și aromat. Frunzele de salvie au un gust şi un miros atât de intens întrucât acestea sunt bogate în uleiuri esențiale.

Utilizarea salviei

Salvia, condiment popular în bucătăria italiană, se folosește la asezonarea mâncărurilor consistente din carne precum saltimbocca, friptură din carne de miel sau de porc, preparate din ficat sau frigărui la grătar.
De asemenea, aroma ușor amară a salviei dă savoare peștelui, legumelor, marinatelor, mâncărurillor pe bază de aluat. Frunzele de salvie pot fi adăugate și la supe, ciorbe, sosuri, umpluturi de pui, precum și la băuturi răcoritoare sau mămăligă.

Aroma salviei se potrivește foarte bine cu pastele. Sugestie de rețetă rapidă: încălziți untul într-o tigaie și adăugați frunze de salvie proaspete. Rumeniți salvia până când frunzele devin crocante. Adăugați untul aromat la gnocchi sau orice alt tip de paste doriți.

În funcție de rețetă, se folosesc frunze de salvie întregi sau tocate, proaspete sau uscate (deshidratate). Florile salviei pot fi folosite ca decor și sunt, de asemenea, comestibile.

Sfaturi pentru gătit

Aroma puternică a salviei nu trebuie subestimată. Este recomandat a nu se doza în cantitate mare.
Salvia își eliberează întreaga aromă abia atunci când este gătită sau rumenită în grăsimi (unt, ulei).
Pentru a păstra frunzele proaspete de salvie, acestea trebuie unse cu ulei, înfășurate în folie de aluminiu și depozitate la congelator.

Originea și istoria salviei

Salvia este un subarbust care face parte din familia mentei și poate crește până la 80 de centimetri înălțime.
Frunzele de salvie sunt alungite, ovale, acoperite de perișori atât pe partea superioară, cât și pe cea inferioară și au o culoare de la argintiu spre gri-verzui. Cel mai bun moment pentru a le culege este perioada de dinainte de înflorire, care se extinde din mai până la mijlocul lunii iulie. De reținut este faptul că frunzele tinere au o aromă mult mai blândă decât cele ajunse la maturitate.
Există numeroase tipuri de salvie, unele dintre ele denumite în funcție de aroma prin care se evidențiază (de exemplu: salvia ananas). Dintre toate speciile, cea mai populară în bucătărie este salvia dalmațiană, cunoscută pentru nota sa fină și proaspătă.

Salvia este originară din regiunea mediteraneeană. A fost folosită ca plantă medicinală și aromatică încă din cele mai vechi timpuri.
Numele său derivă din latinescul „salvare” care înseamnă a salva, a vindeca. Așadar, grecii și romanii considerau că salvia poate prelungi/proteja viața. Multe alte povești se împletesc în jurul acestei plantei aromate. De exemplu, se spune că în timpul marii epidemii de ciumă de la Toulouse (1630), salvia a fost utilizată ca ingredient în rețeta pe bază de „oțet” folosită pentru a proteja împotriva infecțiilor. De asemenea, se mai spune că faimoasa moașă londoneză Jane Sharp și Hipocrate ar fi recomandat salvia pentru diferite afecțiuni fizice.
Abia în Evul Mediu, târziu, salvia a fost folosită ca și condiment în bucătărie. Pe vremea lui Carol cel Mare, aceasta era cultivată în grădinile mănăstirilor.

Astăzi, salvia este cultivată în mai multe țări, printre care și sudul Franței și Ungaria.

Salvia se potrivește cu cimbru, ghimbir, usturoi, chimen, leuștean, dafin, măghiran, pătrunjel, piper, rozmarin și cimbrișor.

Distribuie