Piper negru
Piper nigrum

Piper negru

Piperul negru, cel mai uzual condiment, este utilizat în bucătăriile din toată lumea.

Aroma piperului negru

Piperul negru are o aromă intensă, un gust picant și iute. În funcție de timpul de recoltare al boabelor de piper, care se face în diferite stadii de coacere, și în funcție de modalitatea de procesare a acestora, există mai multe tipuri de piper care diferă prin gust și culoare.
Piperul negru este recoltat înainte de coacere, când boabele sunt încă verzi, și uscat la soare. În timpul procesului de fermentare boabele devin negre și dure la textură, iar conținutul ridicat de piperină este reponsabil de gustul iute și înțepător.
Piperul roșu este recoltat când boabele sunt coapte, iar apoi sunt puse la uscat.
Piperul alb este obținut din boabe recoltate coapte și ținute la înmuiat în apă câteva zile până se decojesc. După îndepărtarea stratului exterior, miezul este uscat la soare căpătându-și culoarea distinctivă. Tocmai de aceea, în urma acestui proces de prelucrare, piperul alb un gust mai puțin iute decât piperul negru.
Piperul verde este recoltat necopt, când boabele sunt încă verzi. Acesta este mai puțin iute și mai aromat decât piperul negru.

Utilizarea piperului negru

Boabele de piper negru își dezvăluie deplin aroma dacă sunt utilizate în preparate proaspăt râșnite sau măcinate într-un mojar. Piperul se poate combina cu orice alt fel de condiment sau verdeață. Este larg folosit în bucătăria internațională, potrivindu-se cu aproape toate felurile de mâncare gătită, chiar și cu deserturi de ciocolată (la deserturi, piperul măcinat trebuie adăugat într-o cantitate infimă).
Se folosește pentru conserve, sosuri, supe, salate, ciorbe, paste, marinate, fripturi sau grill, carne de vânat, carne de vită sau porc, în umpluturile de carne, sufleuri și maioneze.

Sfaturi pentru gătit

Pentru a-și păstra aroma intensă, este recomandat ca mâncărurile gătite să fie asezonate cu piper măcinat la sfârșitul timpului de preparare.
Pe de altă parte, boabele de piper negru pot fi adăugate întregi în mâncare în timpul gătitului sau pot fi introduse într-un infuzor rotund pentru ceai și adăugate în ultimele 15 minute de gătit. Se îndepărtează infuzorul când mâncarea este gata.

Originea și istoria piperului negru

Piperul este originar din sud-vestul Indiei. În secolul al IV-lea î.Hr. Alexandru cel Mare a fost cel care a adus boabele de piper în Grecia. Însă, doar romanii au fost cei care au descoperit potențialul acestei mirodenii. Condimentul a devenit atât de apreciat încât, în anul 410, Roma și-a plătit ocupanții germani pentru a pleca din zonă cu boabe de piper, pe lângă aur, argint și haine prețioase.
În perioada Evului Mediu, piperul devenise un simbol al statutului, era foarte valoros și putea fi procurat doar de către cei bogați, fiind folosit o lungă perioadă în scopuri financiare, ca tribut, mijloc de schimb sau răscumpărare. Încă din acele vremuri provine și expresia de „preț piperat”. Odată cu descoperirea căii maritime către India de către Vasco da Gama în 1498, piperul s-a răspândit rapid în Europa, iar notorietatea acestuia a crescut.

Brazilia, Vietnamul, Indonezia, India, Malaezia, Madagascar, Sri Lanka și Thailanda se numără printre cei mai mari producători de piper.

Piperul negru se potrivește cu busuioc, cuișoare, cardamom, usturoi, chimen, nucșoară, oregano, rozmarin, cimbrișor, scorțișoară și coajă de lămâie.

 

Distribuie