Piper alb
Piper nigrum

Piper alb

Piperul alb este mai puțin iute decât piperul negru.

Aroma piperului alb

Aroma piperului alb diferă semnificativ de cea a piperului negru. Piperul alb este mai puțin iute decât piperul negru fiind ideal în combinație cu preparate cu ingrediente ușoare, cremoase și vin alb. Conferă preparatelor un plus de iuțeală, însă fără a domina gustul sau celelalte arome.

Utilizarea piperului alb

Cel mai adesea, piperul alb măcinat este folosit la sosuri albe, salate și dressing-uri. De asemenea, acesta intensifică și gustul preparatelor din ouă, carne (vițel, pasăre, miel, iepure), pește, ciuperci, cartofi sau conopidă. În comparație cu piperul negru, piperul alb se folosește de regulă la preparate deschise la culoare.
Piperul alb este esențial în gastronomia franceză întrucât face parte din amestecul tradițional “quatre-épices”. Acest mix de condimente conține, pe lângă piper alb, nucșoară, ghimbir și cuișoare și oferă un gust unic preparatelor din carne de vânat, dovleacului, cârnaților, castraveților murați și turtei dulci.

Sfaturi pentru gătit

Boabele de piper alb își dezvoltă o aromă mult mai intensă dacă sunt folosite proaspăt râșnite sau zdrobite într-un mojar. Piperul alb măcinat se adaugă numai după ce mâncarea este gata, pentru că doar astfel își dezvăluie aroma tipică.

Originea și istoria piperului alb

Spre deosebire de piperul negru, boabele de piper alb sunt obținute din fructe recoltate coapte, după aproximativ 9 luni de la înflorirea plantei, și ținute la înmuiat în apă câteva zile până se decojesc. După îndepărtarea stratului exterior, miezul este uscat la soare.

Piperul alb este obţinut din planta “Piper nigrum” și este originar din sud-vestul Indiei. În secolul al IV-lea î.Hr. Alexandru cel Mare a fost cel care a adus boabele de piper în Grecia. Însă, doar romanii au fost cei care au descoperit potențialul acestei mirodenii. Condimentul a devenit atât de apreciat încât, în anul 410, Roma și-a plătit ocupanții germani pentru a pleca din zonă cu boabe de piper, pe lângă aur, argint și haine prețioase.
În perioada Evului Mediu, piperul devenise un simbol al statutului, era foarte valoros și putea fi procurat doar de către cei bogați, fiind folosit o lungă perioadă în scopuri financiare, ca tribut, mijloc de schimb sau răscumpărare. Încă din acele vremuri provine și expresia de „preț piperat”. Odată cu descoperirea căii maritime către India de către Vasco da Gama în 1498, piperul s-a răspândit rapid în Europa, iar notorietatea acestuia a crescut.

Brazilia, Vietnamul, Indonezia, India, Malaezia, Madagascar, Sri Lanka și Thailanda se numără printre cei mai mari producători de piper.

Piperul alb se potrivește cu busuioc, cuișoare, cardamom, usturoi, chimen, nucșoară, oregano, rozmarin, cimbrișor, scorțișoară și coajă de lămâie.

 

Distribuie