Nucșoară

Aroma nucșoarei

Pudra de nucşoară este intens aromată, ușor picantă cu note ce amintesc de lămâie, ca urmare a conținutului ridicat de uleiuri volatile precum miristicină.

Utilizarea nucșoarei

Un vârf de nucșoară conferă preparatelor pe bază de cartofi o aromă minunată. Completează, de asemenea, gustul legumelor (precum conopidă, cartofi, varză, gulii), supelor, sosurilor, mâncărurilor cu carne tocată (precum chiftele, hamburgeri, cârnați, perișoare) și tocăniţelor. Condimentul este in dispensabil atunci când vine vorba de condimentarea sosului de bechamel și a piureului de cartofi.
Nucșoara este ideală pentru a conferi savoare brânzeturilor și preparatelor dulci, cum ar fi: gem, compoturi, budinci, plăcinte cu mere, cu cireșe sau cacao. Băuturile calde, de exemplu: vinul fiert, punch-ul, chiar și cafeaua, pot fi aromatizate cu o cantitate mică de nucşoară.
Nucșoara este un ingredient principal din amestecul popular de condimente din Franța „Quatre Epices”. Alături de piper, ghimbir și cuișoare, acest amestec oferă mâncărurilor din carne o aromă unică.

Sfaturi pentru gătit

Nucșoara trebuie adăugată cu puțin timp înainte de a fi gata mâncarea sau chiar înainte de servire deoarece își pierde rapid aroma când este încălzită. Pentru o aroma mai intensă, mâncărurile se condimentează cu nucșoară proaspăt răsă, cu ajutorul unei răzătoare specială.

Pentru a-și păstra aroma, nucșoara întreagă sau măcinată trebuie păstrată cu grijă, într-un recipient sigilat bine și depozitat într-un loc uscat, răcoros și ferit de lumina.
Acest condiment se folosește în cantități foarte mici astfel încât aroma sa să nu domine celelalte ingredient.

Originea și istoria nucşoarei

Copacul de nucșoară (Myristica fragrans) este originar din insulele Mollucas denumite și „insulele mirodeniilor”, un arhipelag indonezian situat între Sulawesi și Noua Guinee. Nucșoara nu este fructul arborelui tropical de nucșoară, ci este sămânța fructului său asemănătoare unei piersici. După recoltare, pulpa fructului și învelișul roșu (numit macis) care acoperă semințele sunt separate de semințe (de nucșoară). Macis, cunoscut și sub denumirea de „floare de nucșoară”, este uscat, măcinat și folosit tot ca și condiment.
Nucșoara poate fi cumpărată întreagă sau măcinată. Cu cât sunt mai rotunde și mai mari, cu atât sunt mai scumpe. Pentru a fi de bună calitate, nucșoara trebuie să aibă un aspect cât mai neted posibil.

Cele mai vechi dovezi scrise despre utilizarea nucșoarei datează încă din anul 1100. Odată cu deschiderea rutelor maritime, comerțul cu nucșoară a început să se dezvolte pe o scară mai mare.
În anul 1512, portughezii au fost primii europeni care au descoperit și furnizat nucșoară în Europa întreagă din insulele Banda. La începutul secolului al XVII-lea, olandezii le-au urmat exemplul și au deținut o vreme monopolul asupra acestui condiment pe insulele Moluccas.
În anul 1770, Pierre Poivres, guvernatorul francez al Mauritius, a adus ilegal copaci de nucșoară și a început să îi planteze pe insulă, reușind astfel să rupă monopolul. Prima recoltă în Mauritius a avut loc în anul 1778, de atunci nucșoara a devenit importantă atât în gastronomie, cât și pentru producția de parfumuri, săpunuri și unguente.

Astăzi, principalul producător de nucșoară este insula Grenade care asigură aproximativ 40-60% din recolta mondială.