Aroma mărarului
Mărarul are un gust dulce și aromatic, intermediar între anason și chimen. Frunzele, în special proaspete, au o aromă mult mai dulce decât fructele uscate. Gustul este aromatic și ușor amărui, asemănător cu chimenul.
Utilizarea mărarului
Mărarul este o verdeață fragilă și delicată, care nu rezistă unui regim termic susținut. De aceea, se adaugă în preparatele gătite la sfârșit, chiar înainte de servirea preparatului. Este ideal pentru sosul clasic de mărar, care rafinează ouăle fierte, cartofii, preparate din pește, raci, crabi, homari, carne de vită și de miel, friptură de porc, coaste de porc afumate, chifteluțe crocante prăjite.
Originea și istoria mărarului
Apiaceaele, care sunt înrudite printre altele cu feniculul, au provenit din India, Orientul Mijlociu și regiunea mediteraneeană. Dar chiar și în Egiptul antic, planta aromatică era deja răspândită. În Europa este folosit îndeosebi la murături, alături de legume, pește și oțeturi aromate cu ierburi.
Mărarul se armonizează bine cu tarhon, hrean, pătrunjel, germeni și semințe de muștar. Acestea oferă un contrast proaspăt cu aromele grele de praz și arpagic și pot fi combinate excelent unele cu altele în dipuri, dressinguri, sosuri și marinate.